Turning my back

Cica-am intors spatele blogului. Cica din lipsa de timp. Nu e adevarat. Din lene de scris, mai degraba. Desi, cica mi-am promis la incepului anului s-o las mai moale cu scrisul si sa pun mai multe poze. 'Haha', multe poze - in conditiile in care incepe sa nu-mi mai placa aproape TOT din ce am mai tras. Probabil ca-si intoarce fotografia spatele catre mine. Sau doar modelul? :p

Forever and ever

Multa lume cauta pe gugal in perioada asta (cred ca e sezon) dupa "nunta", "foto nunta" sau "fotografii de nunta". Si site-urile de specialitate s-au inmultit exponential. Toata lumea are "sfaturi" in legatura cu acest subiect. Si imediat sub linkul cu sfaturi in legatura cu alegerea fotografului de nunta este linkul cu "Oferta noastra". Un fel de "sa punem lupul paznic la oi".


Cei care se ocupa exclusiv cu asta ar trebui sa fie standardul in piata dar cu regret trebuie sa afirm ca mi se pare ca au ajuns sa se ocupe cu asta cei care (am impresia) nu-s buni la nimic altceva. Replica aia cu "would you trust forever to just anyone" mi-a ramas in cap. Imi arata prietenii fotografii facute de ei ca invitati la nunti care au ajuns in albumul de nunta al mirilor pentru ca cele realizate de "fotograful nuntii" au fost fie arse, fie subexpuse, incadrate dezastruos, culori fie gen "Curcubeul aromelor Skitles" fie spalacite rau de tot, fara pic de feeling sau atmosfera. Se vede ca-si fac treaba cu sila, e doar un alt job pentru ei. Si cand nu pui suflet inainte sa apesi pe declansator nu iese nimic. Am simtit asta pe pielea mea. Recunosc lejer ca-s dezastruos la fotografiat peisaje pentru ca nu ma misca. Nu simt nimic cand incadrez trei copaci, un nor si un soare spre apus. Si asta transpira in fotografia realizata. E pur si simplu cimpie. Cand am o persoana in cadru simt provocarea. Sa prinzi momentul, sa-i furi un gram de suflet pe care sa-l daruiesti fotografiei tale. Esti acolo cu tot ce ai si cu tot ce simti. Si nu intotdeauna iti iese, dar se vede c-ai dat tot din tine.


Fotografia de nunta ESTE o provocare majora incarcata in primul rand de o responsabilitate fantastica. Mirii ti-au incredintat imortalizarea unor momente unice, ti-au acordat o incredere pe care daca o inseli pagubele sunt iremediabile. Ma uitam la adevaratii profesionisti ai domenilui. Acest nivel minim de care vorbim aici pare pentru ei o joaca. Provocarea lor vine in a surpinde lucruri inedite, trairi, sentimente, momente unice incarcate de emotie. Cand simti atmosfera si emotia momentului intr-o fotografie poti spune ca e o fotografie buna.


Am acceptat in aceasta luna o provocare de acest gen. Inca nu stiu ce mi-a iesit. La ora la care scriu aceste randuri mirii sunt in luna de miere. N-au vazut fotografiile. Ma incearca o nerabdare sa le vad reactiile cand le vor vedea pentru prima data dar si o frica in acelasi timp. Daca le-am inselat increderea? Daca "ce-ai tu mai bun" nu este "indeajuns"?

Cerc inchis?

Imi dau seama ca am strans in jurul meu oameni de care ma leaga prietenii de ani de zile si imi dau de asemenea seama ca sunt o gramada de oameni care-mi sunt dragi cu care dintr-un motiv sau altul nu reusesc sa tin legatura asa cum mi-as dori. Si cand spun "asa cum mi-as dori" NU ma refer la trei vorbe schimbate pe messenger sau un mail din an in pasti in care ne povestim ce s-a mai intamplat in utlima vreme. De multe ori parca si un telefon este insuficient, iti deschide doar pofta sa te pui la o poveste adevarata.

Si din pacate, distanta este cauza principala pentru aceste ruperi. Lipsa timpului este o scuza ieftina a celor care n-au chef de tine. Intotdeauna am avut timp sa ma vad cu cineva drag. De cand a venit vremea buna am inceput sa ies seara dupa 12 sa ma mai vad cu unii altii. Ziua e nebunie de cele mai multe ori, dar parca nimic nu-mi pica mai bine seara decat sa ma relaxez o ora la o terasa sau aiurea prin oras. Si cine "are timp" de tine vine.

S-ar putea sa fie cam "deep" randurile de mai sus, dar poate cineva-ntelege cam ce vroiam sa zic. Se leaga sau nu de fotografiile de mai jos?

Well, I'll be the judge of that!

Zburam de pe blog

Am ajuns si la Hunedoara, a fost frumos, o zi superba, trei etape interesante: cele doua treceri pe Cincis si Super-Speciala din Hunedoara. Nu cred ca vreau sa-mi transform blogul in galerie foto de raliu, de aia am mutat pe flickr fotografia de raliu. Aruncati o privire aici pentru cadrele de anul acesta de la Hunedoara sau aici pentru restul galeriilor. Stay tuned for updates!

Pentru cei cu rabdare mai putina incercati slideshow-ul. Setati delay-ul cat doriti si dati Play.

Rally in Hell [2]

Busy-busy weekend - Rally in hell [1]

... sau am facut in weekendul acesta. Cu putina rabdare, vor mai urma cateva cadre.

Ii multumesc lui Andi pentru acest cadru.

Pictus Interruptus

Postul asta ar trebui sa fie despre niste semnificatii simbolice ale acestor locomotive cu care am cateva cadre mai jos, eventual chiar o paralela cu ceva ce mi se intampla in clipa de fata. Dar nu va fi asa. Enjoy za pics!

4:37 in the A.M.

Mud & Glory

Imi plac ardelenii. Ii admir. Le admir calmul si seriozitatea. Au reusit sa se organizeze cu cateva telefoane, fara batai de cap, fara federatie si au pus-o de o cupa de enduro-cross cat ai zice "dublu ax cu came-n cap".
Am ajuns in padurea unde s-a desfasurat cursa cu doua ore inainte de start si eram stresati ca am ajuns prea tarziu. Suntem prea agitati. Dar am fost chiar printre primii, iar intarzierea de o ora a startului parca n-a deranjat pe nimeni. Chiar dimpotriva. Atmosfera asta a durat pana in momentul startului, dupa aceea:

Pentru mai multe cadre si o relatare completa a evenimentului cautati numarului 1 din revista Motociclismo in aprilie.

Mareea Cuvintelor

Limite, prejudecati, principii, picatura, corp, sticla, fiinta, carne, transformare, sete, ritm, lumina, oboseala, umbre, piele, apa, ochi, sex, repros, aspru, mandrie, dorinta, mandrie, aspru, repros, sex, ochi, apa, piele, umbre, oboseala, lumina, ritm, sete, transformare, carne, fiinta, sticla, corp, picatura, principii, prejudecati, limite.

Re

Tot nu va zic de unde! :b

Brb

Nu va zic unde .... :b