Wake me up...

... when September ends...

[...]

Dupa una din cele mai ciudate saptamani din viata mea, m-am trezit sambata seara, ca dupa un somn buimac, in oras, cinam. Si mi-am spus atunci ca chiar daca e alt oras, oamenii sunt aceeasi. Si probabil ca asta inseamna ca sunt oamenii care conteaza.

Location Scouting

N-am stat chiar degeaba in weekend, desi am urcat la Valiug pentru petrecerea de lansare a www.gasthof-tirol.ro. Aruncati o privire, merita!

Iar pana pe 24, enjoy:

Putina gramatica

Cea mai geniala inventie a limbii noastre este diateza reflexiva. Aplicabilitatea ei se intretese cu insasi esenta natiei noastre vajnice. Cum? Simplu! De cate ori ati auzit "s-a stricat" sau "s-a furat"?

Acu o luna am auzit: "S-a stricat aspiratorul". Adica, saracul, s-a saturat de viata, a cautat o surubelnita, "s-a" deschis si "si-a" sfartecat matele. Sau "si-a" bagat singur degetele in priza de tristete si singuratate. A fost metoda lui sa ceara putina atentie sau companie. A primit-o: un aspirator nou, functional, de doua ori mai ieftin, ca vad ca rata de sinucidere a aspiratoarelor creste alarmant. Acum probabil e gelos ca cel nou chiar functioneaza. N-a protestat prea mult cand l-am lasat langa tomberon si se pare ca si-a facut rapid prieteni noi deoarece pana dimineata isi luase talpasita. "S-a luat" aspiratorul de la tomberon.

Acu vreo doua saptamani aud din nou: "S-a rupt piciorul de la birou". De nervi probabil, ca nu mai lucea "ca-n prima zi". Sau ca am avut tupeul sa-mi pun picioarele pe birou si s-a simtit discriminat.

"S-a pierdut bagajul" Nici nu mai intru in detaliile grafice ale expresiei. Acestea ar include un bagaj cu doua picioare, fugind de stapan, dupa ce s-a saturat sa mai indese in el ciorapii lui nespalati.

"S-a tuns iarba in parc", "s-au vopsit copacii in parc", "s-a asfaltat". In traducere din romana in romana: "cat timp a facut-o altcineva, e bine".

Una mai veche, putin din alte vremuri e "se da lapte/salam/banane". S-ar putea asta s-o inteleg. Erau timpuri in care CHIAR "primeai" cu pipeta bunuri de larg consum sau alimente. Dar exprimarea denota tot o subjugare, o resemnare: "cat ne dau, atata luam si asta e".

Cred ca de fapt este o fuga genetica de responsablititate care a dat nastere acestei forme gramaticale in limba romana si cred ca istoria noastra o confirma.

Si NU! NU exista "curent". Este o chestie PUR romaneasca inventata de ipohondria natiunii!

Tango camuflat

Cand eram mic, tanar si subtire,... de fapt, "mic" parca n-am fost niciodata,... am facut voluntariat ca traducator pentru un grup de copii de soldati americani stationati in Italia. La Aviano, parca, era o baza NATO care mustea de americani si plozii lor. Dar deviem de la subiect. Pe scurt: atat de mult i-am admirat unui tanar viitor infulecator de cizburgheri pantalonii camuflati de armata pe care-i purta pe santier (da, venisera sa lucreze voluntari in diverse locuri dragute precum o inchisoare sau un orfelinat), pana cand s-a plictisit de mine si la plecare mi i-a facut cadou.

Si asa m-am facut eu cu "vestita" pereche de pantaloni de camuflaj "originali" americani, ca doar erau primiti de la sursa. Brandon ii purta pe santier, eu la discoteca! Cine era ca mine! Senzatie pe ringurile de dans din tara! Era perioada taberelor. Felix cu Andrei, Iulia si Andreea, Bacau cu Raluca, Octi si Lavinia, Eforie cu Alina, Marius si Laura. La Eforie m-am despartit de ei. Il cunoscusem pe Erwin cu un an inainte si-am reusit sa ne sincronizam vacanta la mare. Un tip deosebit, o vacanta ciudata. Nu intru in detalii. Cert e, ca la finalul ei i-am facut lui cadou faimosii pantaloni. My disco days were over. Flacara s-a stins. Un holtei in minus pentru bluzul de la fix.

The thousand ways I've kissed you

They say 'the eyes are a door to one's heart',
Then my brush is a doorway to my dreams,
These kisses are a door to your soul,
These photos are a door to my love
For you.

-

-

Ca la noi, la nimeni

Barbatii la noi se uita dupa masini, femeile la noi se uita dupa cine le conduce. Invariabil!

Vignetele expirate de autostrada austriaca, insiruite pe marginea parbrizului fara-numar fara-numar fara-numar sunt atestarea ca bovina conducatoare de caruta "este umblata prin Europa, frate". Lame!

Razatoarea super-razatoarea are un maner in care sa infigi legumele inainte de a le razatori cu un scop. Urgo-ul de pe degetul meu mare sta marturie acestei afirmatii!

La noi, de la Iasi la Timisoara, de la Satu Mare la Bucuresti, orice cafenea, bar, cafe, club = birt. Punct. Fututitanenbaumu!

La raport

Daca fac abstractie de postul de "helouin" n-am scris doua luni pe blog. Rusine sa-mi fie. Mea culpa. Dar poate am totusi o scuza. Sa incercam un mic update si sa va povestesc cu ce mi-am omorat timpul in aceasta toamna.

1. Am dat drumul la un mic proiect si mi-am propus sa nu neglijez acest blog din cauza lui. Acest blog imi este foarte drag (chiar daca scriu rar) si parca n-am vrut sa-l deviez spre aspecte tehnice. Dupa cate prostii am scris aici, parca stricam un "flow" daca inceapeam acum cu "Metode creative de conversie in alb-negru", nu? Asa ca, toate aspectele astea tehnice (plictisitoare probabil pentru unii) vor merge pe www.alecugrigore.ro/blog, iar aici ramanem la ce stim noi mai bine, povestioare semi-cretine si fotografii care-mi sunt dragi.

2. Am primit cateva invitatii pentru a expune niste fotografii. Inca nu am luat nici o decizie concreta. E un sentiment ciudat, pentru ca pe de o parte vrei sa share-ui cu lumea ce faci si ce-ti place din ce ai facut, dar pe de alta parte, simt ca daca as intarzia mai mult un astfel de eveniment (de debut pentru mine), as putea expune ceva mai de calitate. Credeam ca am doua colectii complete, unitare si cat de cat mature, la care am lucrat in paralel trei ani, dar deja incep sa am dubii si m-am si apucat de rearanjari si sortari. Cum faci sa le ingheti?

3. Intre 11 si 13 septembrie, am organizat impreuna cu prietenii mei "Intalnirea Fotografica de Toamna 2009". Prima editie, cu tema (N)ud, la Poiana Marului.

Idea hiberna latent undeva si a originat in multe plangeri si of-uri pe care le-am auzit, de genul: "of, daca as avea si eu unde sa fac poze....", "of, daca as avea si eu cu cine sa fac poze......". Am observat ca foarta multa lume ar avea pofta de fotografie, ar avea idei si deschidere, dar suferea la capitolul logistica. Si cand vad o ocazie de adunatura pozografica, distractie si chefuiala mi se aprind toate beculetele. Recunosc ca am avut nevoie de un imbold de la Cristi, de skill-urile logistice ale Alinei si de sprijinul nemarginit al lui Radu, dar in doua saptamani am reusit sa punem la punct TOATE detaliile necesare, de la un scouting la zonelor de shooting si al pensiunilor din zona pana la incropirea unui site si strangerea participantilor.

Mi-am dorit sa detasez cat mai mult evenimentul de titulatura de "workshop" pentru ca, cel putin la noi, este cam prost inteleasa aceasta idee si, cel putin din experientele mele, transferul de cunostinte s-a intamplat optim atunci cand s-a realizat de pe pozitii de egalitate. Cele mai traznite si creative idei au luat nastere 'la o bere', cele mai multe cunostinte le-am obtinut de la oameni cu care impartaseam in ambele directii diverse aspecte tehnice sau artistice. Parerea mea nu a fost neaparat agreata de toata lumea, au fost pareri in cadrul Intalnirii care au sustinut ca un "workshop", in intelesul sau incetatenit, ar fi fost binevenit. Noted!

Oricum, tot stresul si problemele aparute au meritat in final. Am cunoscut lume interesanta, ne-am distrat, am pozat. Si pentru ca am scris atat de mult si n-am alaturat nici o fotografie, puteti urmari mai jos un scurt montaj realizat la Poiana Marului. Watch it carefully in HD, apar si eu! :D

(N)UD... Povestea from Alecu Grigore on Vimeo.

Halloween-ul Aviatic

Nu eram foarte hotarat cum imi voi petrece Halloween-ul din acest an. Trecem peste aversiunea pe care o am fata de sarbatorile astea importate, false si plastice cum ar fi aceasta sau Valentine's Day-ul. Prevad ca vom importa si Thanksgiving-ul in curand, sa serbam si macelul amerindinenilor dupa ce acestia si-au lasat garda jos in fata colonistilor. Deviez.

Optiunile erau destul de clare. Aveam o invitatie la o petrecere tematica, unde EVIDENT trebuia sa mergem costumati; aveam de ales intre "the gay pirate" sau papagalul lui. Sau puteam sta acasa si organiza o seara de filme horror sau o "completa" Stephen King. Dar nu, toate aceste planuri si idei "minunate" ne-au fost date peste cap. Am primit o invitatie pe care n-am putut-o refuza: examenul de licenta de zbor al lui Shut.

Si da, poate zbura. Sa nu mai zica nimeni ca "white men can't jump". Urmele de pe asfalt ale aterizarii au atestat lungimea si durata zborului sau. Dar probabil cea mai importanta concluzie a serii a fost ca Fiat Panda n-a fost facuta sa zboare. Cel putin nu sa aterizeze cu planterale si lonjeroanele la loc. Vorba aia: "Operatia a reusit, pacientul a decedat". O mica jertfa pe altarul proaspat asfaltat si nesemnalizat al aviatiei. Nimeni nu a fost ranit in cadrul acestui demers, poate doar niste cazuri acute de sughitat acuzate de mamele oficialitatilor care au lasat pista de teste in bezna totala. Doar e an electoral si trebuie sa se vada ca se munceste. Kudos!

Mai jos cateva cadre de la Intalnirea de Toamna 2009 din Poiana Marului. Povestim despre ele mai tarziu! Happy Halloween!

Dorei, Fergusoni si Spielbergi

Suntem un neam de povestitori. Ne place sa vorbim si sa povestim. Si ne pricepem la toate. Cand e vorba de povestit. Uitati-va pe marginea drumului cand se repara troturarul. Unul da cu tarnacopul si doi ii povestesc cum trebuie sa faca. Restul de 5 sunt beti morti sub o remorca. Aminti-va ultima oara cand ati fost intr-o excursie. Cineva s-a dat cu curul de pamant sa dea telefoane, sa rezerve, sa faca trasee, liste de cumparaturi si mult mai multi si-au dat doar cu parerea DUPA la ce nu e bine si cum ar fi trebuit facut totul. Dar ei n-au pus in viata lor mana pe ceva. Din fotoliu, toti suntem mici Fergusoni in timpul oricarui meci de fotbal. Toti "stim mai bine" ce ar fi trebuit sa faca antrenorul ca echipa favorita sa iasa in fata. Desenam scheme si alcatuim loturi, mai ceva ca Iordanescu. Dupa un film, toti suntem mai 'jmecheri' decat Spielberg si tinem sa le povestim tutuor cum ar fi trebuit scris finalul filmului ca sa aiba substanta, ce-a gresit directorul de imagine si cate microfoane s-au vazut in cadru. Toate acestea pentru ca este infinit mai usor sa dai cu gura decat sa pui mana sa faci ceva. Iar cei care se pun sa faca ceva sunt primii luati in colimator de cei care doar comenteaza. Pentru ca daca cineva FACE ceva se va evidentia ca ei nu fac nimic. Si atunci nimic din ce faci nu e bine si decat sa faci ceva gresit, mai bine stai doar si comentezi. Zicea cineva ca daca vrei sa fi creativ trebuie sa fi pregatit sa gresesti. Mie nu mai imi e frica sa gresesc. Abia astept sa mi se intample. Dar pentru asta trebuie sa pun mana si sa fac ceva nu sa stau la peluza si doar sa comentez.

Say Cheese!

Ma intrebam de dimineata de ce oare are cascavalul gauri? Sa se uite lumea de sus la tine ca printr-un vizor, sa se poata pisha pe tine mai usor prin canalele sale sau ca sa ai pe unde sa le mai le arati obrazul atunci cand si-au facut ziduri din el in jurul lor?

Shameless self-promotion

O zi in care inveti ceva nu e o zi pierduta. Sambata am invatat ceva EXTREM de important: Nu am nici o treaba cu webdesignul! Dar am incercat. Am dat tot ce-am avut mai bun din mine. Pana a ajuns Bogdan si mi-a incheiat subit aventura in domeniu cu un cmd+N. Adica delete si de la capat.

4 ore si N-shpe portii de bolognese(multumim, baby) mai tarziu:




Asteptam si feedback, dar cu mila, va rugam, designerul e emotiv! :)


brb, ma duc la coltz sa ma simt prost pentru ca mi-a luat mai mult timp sa fac bannerul de mai sus decat i-a luat lui Bogdan sa faca tot site-ul!
Cheers, mate! :)