ACT

Cat e de greu sau de usor sa-ti pui gandurile "pe hartie" fara sa fi acuzat ca judeci? Cat de detasat trebuie sa fi ca sa poti fi obiectiv? Cat de mult imi pasa daca judec sau nu sau ca nu sunt obiectiv sau nu? Unii ar spune ca nu-mi pasa de nimic. Altii ar spune ca-mi pasa de prea multe. Depinde unde te situezi atunci cand privesti.

Se spune ca iti iubesti prietenii pentru defectele lor. Suna cam aiurea, poate "in ciuda defectelor" era mai potrivit acolo. Adica, mi se pare cam 'obnoxious' sa iubesti pe cineva pentru defectele sale. Faci asta doar daca iti doresti sa ai in permanenta acolo un buton de eject, pregatit sa-l apesi pentru cand vei considera ca te-ai plictisit sau pentru cand va aparea ceva mai interesant. Dar sa stai tot timpul in block-starturi pregatit sa sari intr-un "tren mai interesant" este putin 'unfair'. Am spus 'putin'? Ma scuzati.

Poate, daca esti un egomaniac iti place sa tii langa tine pe cineva care nu va face nimic decat sa-ti scoata in evidenta atu-urile prin defectele sale. Nici nu vreau sa ma gandesc sirul de complexe pe care l-ar declansa o astfel de situatie. Eu am apreciat tot timpul provocarile. Trebuie sa ma simt provocat ca sa ma simt atras. Cand provocarea dispare, doar inertia te mai poate tine-n loc. Inertia a fost cel mai mare dusman al meu. Tot ce regret se datoreaza inertiei. O sa-mi tatuez pe retina "ACT". Nu merita pierdut timpul. Zici ca lupti, dar de fapt n-ai pentru ce. Esti complacut intr-o inertie si lupti pentru a-ti pastra comoditatea. Tatalui meu ii place vorba: "prima pierdere este cea mai mica". El gandeste pur economic, dar se poate extrapola. Este clar, cu cat te lupti mai mult, cu atat te afunzi mai tare in mocirla si noroi. Culmea e ca si daca stai locului tot te afunzi. Nu poti decat sa speri ca vei gasi ceva de care sa te prinzi sa te tragi afara.

Scuzati pozele, sunt doar niste declansari accidentale de pe camera. Just like life! Asa ca aveti grija cand apasati pe buton. Make it count!