Put your ear down [3]

Foarte greu de inclus intr-un gen muzical piesele de pe acest album, probabil c-as putea spune vreo sase genuri fara sa mint.
"DARE", "Dirty Harry" si "Feel Good Inc" tin drapelul sus, "El Manana" imi place mie in mod deosebit. Pe copia mea a albumului mai este si un bounus : "Feel Good Inc – Stanton Warriors mix" care suna demential (colaborare cu rapperi de la De La Soul).
E hype, te pune in miscare. E de ascultat pe post de surogat de cofeina. Te va pune in priza.

Cine a ascultat "Justified" stie ca bajetu s-a detasat de orice-l lega de conceptul N-Sync, iar "FutreSex/LoveSound" merge si mai departe. Sexual, pop, funky, melancolic in cateva locuri (nu neaparat pe gustul meu, dar probabil ca baladele vand albume).
Multi nu simpatizeaza "Sexyback" si nici mie nu-mi spune foarte multe, extrasa din album, dar integrata cu restul pieselor are parca un farmec aparte. Ciudata optiune pentru primul extras de pe album. "My Love", al doilea single de pe album rupe. A trebuit sa sap pe net dupa versurile pe care le rap-uie T.I. si a meritat. Un amestec de misoginism si egocentrism destul de senzual cu ritmuri dementiale si un clip ireal de bestial realizat.
"What goes around" pare "Cry me a river – part 2" si face cumva legatura cu "Justified", "Chop me up" este hip-hop toata ziua, un featuring cu "Three-6 Mafia", cateva balade lacrimogene care (dupa mine) nu se integreaza foarte bine si pe final o piesa la misto cu Snoop – "Pose". Am ras copios prima oara cand am ascultat-o. You will too.
Interludiile sau intro-urile catorva piese sunt plasate in a doua jumatate a melodiei anterioare ceea ce da o structura cursiva si unitara albumului.
Albumul imi merge in casti SI acasa de vreo doua saptamani, cautati-l si voi, chiar daca stiati ca nu va place Justin. Este clar albumul de tavaleala al seriei :b.

Probabil ca "Say It Right" imi place cel mai mult. Are un feeling deosebit.
Cred ca pe acest album toata lumea gaseste ceva care sa-i placa, asa cum am gasit si eu.

Albumul a iesit de ceva vreme si am avut timp sa-l rumeg. Cred ca un cuvant l-ar caracteriza cel mai bine: rafinat. S-ar putea sa nu fie TOT ce fanii au asteptat dar se vede ca e scris si cantat din suflet.
Imi place mult de tot cum se imbina soundul de chitara rece cu cea electrica. Trade-markul se recunoaste de la kilometrii, nu trebuie sa auzi mai mult de doua acorduri sa sti cine zdrangane chitara.
Este un album de atmosfera, cald, te relaxeaza instant. Vocea lui Gilmour este fantastica, legatura cu Floyd este evidenta prin soundul psihedelic caracteristic. Parca David a purtat cu el partea aceea din Pink Floyd care ma facea pe vremuri sa le ascult albumele non-stop. Cred ca versul " Still marooned" din "The Blue" spune tot.
" Then I Close My Eyes" are un sound putin mai jazzy, "Red Sky at Night" are un saxofon care te baga in transa.
O recomadare clara pentru orice fan Floyd, dar si pentru oricine care vrea sa puna un disc, sa stinga lumina si sa se deconecteze
Sper sa va prinda bine aceste mici recomandari, daca ceva v-a zgariat RAU pe urechi din ce am mai pus eu pe aici dati de stire :b.
Take care