Tuesday, October 28, 2008

Romanii si Buletinele

M-am mutat. Da, da, dam de baut mai incolo. Dupa ce o sa fie si mobila. Oricum, mult mai bine la bloc cu multi vecini normali, decat la casa cu un singur vecin surd si senil care te inunda cand iti e lumea mai draga si asculta duminica de duminica slujba la radio dat la maxim.

Si-am zis sa intru si eu in legalitate cu actele (ca de cautat pentru recrutare n-o sa ma mai caute nimeni) si am mers sa-mi schimb buletinul (ma scuzati, cartea de identitate), ca sa n-am probleme la treburi marunte de genul "ridicatul unui pachet de la posta romana" (nici nu intru in detalii la acest capitol ca mi-ar trebui zece bloguri sa va povestesc aventuri cu curieri si paricopitate din spatele ghiseelor postei romane).

Bun, divagam. Buletinul. Politia Romana a belit ochii prin Vest si a adoptat un sistem inteligent de eliminare a cozilor prin numere de ordine. Excelent pana aici, vii, iti iei numar de ordine si te intorci cand iti e randul, te trage in chip, dupa care te intorci intr-o saptamana dupa tzadula. Doar ca: romanii nostri nu se pot abtine pana nu o pun ei de-o coada. Si ce daca numerele de ordine se dau incepand cu orele 8 si 30 de minute zilnic? Ei vin de la 6, tarand plase de Billa cu o "ujina" in ele si cusmele indesate pe creierele netede si fac cozi. Cozi care merg pe dupa colt si roata roata. Niste Lemmingji trasi cu cheia care ies parca deterministic din rand cu o periodicitate browniana si-si aprind cate un Viceroy pe care-l sug pana le ia foc filtrul sau degetele semi-degerate de lipsa celsiusilor matinali.

Si ca un roman adevarat, inghiti, te pui la coada, iti dai cu vietnamez pe la nas pentru a combate miresmele imbatatoare ale concetateanului din fata ta care n-a mai luat cunostina cu apa, sapunul sau dusul (orice combinatie doi din trei) de pe vremea cand la televizor se anuntau realizarile pe ultimul cincinal de la ultimul congres si te rogi sa-ti degereze cat mai repede cel putin trei din cele patru membre si limba ca sa nu mai poti sa te urli sau sa-i bati pe toti sa le bagi mintile in cap cu cozile lor ceausiste.

Iti iei numar de ordine si te intorci pe la ora la care aproximezi ca-ti va veni randul. Nu mai tarziu ca sa nu te sara sa-ti trebuiasca ALT numar de ordine, alta zi, alta dimineata, alta coada, alti romani. La fel de puturosi. La propriu si la figurat.

"Avem o problema, domnu' Grigore!"
"Avem?"
"Avem."
"Ce problema?"
"Pei adresa trecuta pe contractul dvs nu exista. Blocul J4 figureaza la noi pe strada Andrei Saguna, fosta Visarion Belinski, la dvs apare aici Bicaz, care este ALTA strada."
"Pei treceti buletinul pe Saguna, atunci."
"Pei nu vi se va procesa cererea, caci nu aveti baza legala in baza careia sa va faceti buletin pe Saguna"
"Atunci treceti Bicaz."
"Pei Bicaz nu mai exista. Se numeste Ion Mihalache acum. Dar daca va faceti buletinul pe aceasta strada, adresa dvs nu exista, Ion Mihalache bloc J4. N-o sa va vina nici scrisorile acasa pentru ca J4 este pe Saguna." Stop joc. Cut! Unde-i regizorul acestui film ridicol numit viata mea. Vreau sa-l prind de gulerul flausat si sa-l bat cu trepiedul ieftin pe care sta camera Benq de 3.2 megapixeli cu care ti se face poza pentru buletin. Buletin si cartea de alegator. Negresit!

Si iata cum toata actiunea mea de trezeste-te cu noaptea in cap, stai la cozi cu toate bovinele, completeaza formulare a fost in van. Ma asteapta ALTE aventuri pe la ghiseele postei, fata-n fata cu niste Pavarotti-uri feminine, permanetizate in culorile curcubeului, carora va trebui sa le explic calm, politicos si cuviincios ca blocul meu J4 tot sare de pe Andrei Saguna, fosta Visarion Belinski pe Ion Mihalache, fosta Bicaz ca o capra beata si isterica si ca eu CHIAR sunt cel pentru care a venit vreun pachet cu ramburs prin Prioripost. Sunt categoria functionarilor publici din Romania care simt cel mai mult ca-si fac treaba atunci cand iti baga bete in roate. Probabil pleaca acasa cu un ranjet pervers pe gura rujata excesiv cu o nunanta de fuchsia mucegait in fiecare zi in care au refuzat mai multa lume decat au servit. O noua mica victorie profesionala. O alta zi in paradisul pachetelor infasurate in sfoara ieftina si hartie puturoasa. Niste cuburi rubik monocrome stivuite la care nimeni nu are acces si care fac cale intoarsa dupa trei reavizari spre adrese inventate. Pentru ca primaria schimba numele unei strazi, dar nu anunta Posta. Cartea funciara muta un bloc de pe o strada pe alta si nu anunta Politia. Cand merg la UPC sa le platesc netul (instalat cu greu intr-o luna si care ar necesita alte bloguri intregi si gigi de trafic pentru a scrie toata tarashenia) le zic: "Grigore, pe Belinski", ca altfel "nu ma gasesc". La Electrica: "Saguna, J4". Pe buletin imi scrie "Ion Mihalache, J4". Imi e frica sa merg la posta.




Friday, October 17, 2008

Jack's Quotes [6]



I am Jack's summer. All gone ....




Monday, August 04, 2008

D3 lei

Am fost certat ca imi neglijez blogul si ca n-am mai scris nimic din Mai. Scuze s-ar putea gasi multe, dar sa zicem ca asa e vara si ca incercam s-o lasam mai moale cu netul, tehnica si calculatoarele.

Weekendul care tocmai se incheie a fost unul cum rar am mai prins in ultima vreme, cu ABSOLUT nimic de facut, iesit in oras cu prietenii seara si ziua chillout total pe afara. Noutatea zilei a fost ca am pus mana pe un Nikon D3 si am si apucat sa fac ceva fotografii cu el. N-o sa va plictisesc aici cu detaliile tehnice, o sa trantesc doar cateva cadre care sper sa vorbeasca de la sine:

D3, 70-200 f2.8 VR, iso 1600, f2.8, 1/250s

D3, 70-200 f2.8 VR, iso 1600, f2.8, 1/250s

D3, 70-200 f2.8 VR, iso 500, f2.8, 1/100s

D3, 70-200 f2.8 VR, iso 1600, f2.8, 1/100s

D3, 70-200 f2.8 VR, iso 1250, f2.8, 1/125s


Si ca sa nu va speriati ca am fost convertit "to tha' dark side", un cadru cu "tha' trusty Canon", tot asa, usor si de vara:

135mm, iso 100, f2, 1/500

Thursday, May 15, 2008

Shoot Yourself

Toata ziua, buna ziua, stiri cu emo kids care se spanzura, se taie si se arunca in cap. Si de ce? Pentru ca sunt neintelesi. Ii cred si eu, n-are cine sa te inteleaga de ce umbli toata ziua deprimat, ojat, dermatografat si bretonat? Sunt primul care sustine diversitatea si individualitatea, dar astia-s deja copy-paste. Or fi ei diferiti de oamenii de pe strada, dar intre ei, seamana ca doua picaturi de sange scurs dintr-o vena taiata cu o lama de un adolescentin neinteles.
Si toata ziua ameninta ca se taie si ca se spanzura pe versuri de Tokio Hotel. Cred ca de fapt astia care ajung la stiri sunt singurii adepti adevarati ai curentului. Restul sunt doar wannabes care cand ajung cu lama-n mana pe marginea cadei de baie se taie ca maioneza. Adica nu se! O gloata de prefacuti. Cat de greu e sa gasesti o funie? De fapt, doar da bine sa fii EMO, este trendy. Primit un sfat si de la mine? Spanzuratul, aruncatul in cap si lama s-au demodat, mai bine: SHOOT YOURSELF:





Thursday, May 08, 2008

Gastrografia



Apuc sa ma uit la televizor extrem de rar si se pare ca atunci cand pun ochii pe unu apuc sa vad tot felul de baliverne. Weekendul trecut imi pica ochii pe o emisiune de divertisment cred, sau caleidoscop sau cum le-o zice. Ceva de genul "Mozaic duminical" de pe vremuri, dar cu tema BLOGURI. Ca sa vezi, ca tot ma gandeam ca-l ignor pe al meu. Si printre diversi intervievati care-si dadeau cu presupusul mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza, unul din ei, un ziarist, sau reporter, sau ceva de genul asta care se pricep sa-si dea cu parerea despre tot si toate zice ceva de genul: "este plictisitor sa citesti pe blogul unui IT-ist despre calculatoare. Sau pe blogul unui cantaret despre muzica si showbiz. Este mult mai palpitant sa citesti pe blogul unui sportiv sfaturi despre amenajari interioare". Ma rog, asta era ideea. De parca lumea intra pe blogul lui Jobs sa citeasca review-uri de filme sau pe blogul lui Bob Atkins sa vada ce carti a mai citit. Stupid si penibil daca ma intrebati pe mine. Citesc si urmaresc tot mai putine bloguri in ultima vreme, dar sunt cateva pe care le urmaresc cu interes.De ce? Pentru ca autorii lor sunt preocupati de fotografie si chiar nu sunt curios sa aflu barfe mondene de la Cliff sau stiri IT de la Birdu, pareri despre masini de la Circhetta, Stephani sau Manea.

Probabil ca am scris si eu o gramada de baliverne aici, dar pe undeva toate se leaga cumva, mai evident sau nu de fotografie. [pauza sa scanez in graba doua, trei pagini in arhiva sa ma verific. Done, the coast is clear, moving on]. Dar hai sa-i acordam intervievatului nostru putina incredere (imi pare rau ca nu i-am retinut numele - avea mustatza :p) si sa vedem cum ar arta blogul meu (sau cel putin acest post) daca as fi sa ma ghidez dupa recomandarea lui:

Premiile gastronomice 2007/2008 Alecu Grigore, fotograf amator si entuziast:

Cea mai buna supa de rosii: Supa de rosii cu busuioc si crutoane - Pizzeria Jo - Sighisoara
Cel mai bun pui: Pui la cuptor cu ciuperci in sos de cascaval - Pensiunea Korona - Sibiu
Al doilea cel mai bun pui: Pui cu bacon in sos de iaurt cu cartofi cu rozmarin - Pensiunea Koronoa - Sibiu
Cea mai buna ciorba de fasole: Cica Ciorba de fasole cu ciolan la Maimutza Plangatoare - Cluj, dar nu aveau "pe stoc" asa ca premiul merge la Bableves la Csardas - Arad
Cea mai buna placinta cu branza: Redal Cafe - Sibiu (cautati si Redal Cafe Music Vol 1)
Cele mai buna clatite: Clatite cu branza si stafide in sos de vanilie - Csardas - Arad
Cea mai buna bere: Becks - Poesis - Satu Mare (din cauza companiei)
Cea mai buna Ciorba de burta: Valentina - Motru
Cea mai buna pizza: foarte greu de decis, vom reveni cu detalii :b
Cel mai bun aperitiv: prosciutto crudo, mozarella, honeymelon, rosii cherry, olive oil si oregano - Praga
Cea mai buna mancare greceasca: souvlaki de porc - pe plaja in Amoudarra la egalitate cu Peste Spada in Khania.
Cea mai buna mancare greceasca in afara Greciei: Gyros traditional de pui si Platou Olympic - Ready's - Timisoara

In incheiere il invit pe Cristi Roman sa scrie despre vreme, razboiul din Irak si alegerile preliminare din SUA. Orice, in afara de gastronomie.
Promit ca nu mai calc pe terenul tau de acum incolo, Cristi, bafta maxima pe la Éire,pe acolo! :p








Friday, April 04, 2008

0404 [reprise]

Going home or beeing home
Hitchhiker or a boring graze
Growing old or growing strong
Shadow of a lifeboat
Or just some peace of mind?


Thursday, March 06, 2008

Jack's Quotes [5]


I am Jack's fucked up calendar.

Parca e tot marti de o saptamana. :(

Thursday, February 14, 2008

Romanii si turismul – Partea a Treia



Zboruri se anuleaza peste tot in lume. Asa se intampla iarna, e normal. Aeroporturi mari din lume stau inchise zeci de ore din cauza conditiilor meteorlogice. Am vazut pe CNN sau EuroNews imagini cu oameni asteptand sau dormind pe bagaje, citind etc. N-am vazut pe niciunul sa se inghesuie in fata camerei de fimat sa urle ca nu-i baga nimeni in seama. Ah, ba da! Am vazut! Pe ceva de genul "Aeroportul International Targu Cucu" (da, exista), 10 "pasageri" cu ochii injectati urland ca nu-i baga nimeni in seama, ca li s-a amanat cursa si nu stiu nimic. NU STII SA CITESTI TABELA ELECTRONICA? Informatiile disponibile tuturor nu-ti sunt de ajuns? De ce ai crede ca ai dreptul la tratament preferential? Cine sa te bage in seama daca aeroportul e inchis? Compania ti-a vandut biletul, n-are nici o vina ca e ceata si nu are nici o obligatie sa-ti sufle-n dos pana se deschide aeroportul. Probabil se ingrijesc de cei care zboara la bussiness, dar daca ai vrut low-cost cu 30euro pana la Madrid sau Barcelona, ce sa-i faci? Te inghesui in fata camerei ca sa apari pe PRoTv.

Nu ne stim purta.

Heraklion. O ora pana la zbor. S-a comunicat clar pe autocare ca nu e permis check-in-un cu lichide sau arme albe in bagajul de mana. Ne-am luat o cafea si ne-am postat la o cafenea in drept cu punctul de control. Ghiciti cum ne-am prins cu usurinta care ne sunt compatrioti? Foarte simplu: in afara de cei cu plase de Bila sau Profi, toti cei care aveau in carry-on: o sticla de ulei de masline, o sticla de crema pe baza de ulei de masline, o sticla de raki, o sticla de uzo, doua beri sau un briceag. Toti cei de mai sus au reactionat invariabil: "hai, dom'le, e doar o sticla de ...", iar raspunsul vamesilor a fost la fel de invariabil, pana s-a incheiat check-in-ul au umplut o lada cu diversi recipienti. Au fost prea zelosi? Probabil. Au aplicat regulamentul? Cu siguranta. A fost TOATA lumea informata cu privire la regulament? Desigur. Si atunci, de ce nici un albanez, italian, polonez, spaniol sau rus n-a trebuit sa lase nici un suvenir la vama din aeroport?

De ce doar ai nostri inca aveau la ei sticle de Borsec dupa un sejur de o saptamana in Grecia? Mai aveau inca apa carata de acasa sau le-au umplut la hotel de la robinet?

Metode alternative de recunoscut compatrioti prin aeropoarte: CELE mai mari papornitze sau cei mai pierduti in fata unui uscator cu senzor. Plase de cadou fancy de Zara sau CK umplute de acasa cu sandwich-uri. Mai ziceti voi, pana atunci, panorame grecesti:




Sunday, February 10, 2008

Romanii si turismul – Partea a Doua



"Grupul de romani" se intoarca! Venetia, Carnaval, frig, excursie de doua zile, alt grup de romani (era candva prin 2006). Toate datele pentru un posibil dezastru.

[Paranteza]
Carnavalul de la Venetia este unul din cele mai magice evenimente care se intampla pe aceasta planeta anual (paranteza la paranteza: la Rio n-am ajuns de Carnaval, nici in Times Square de anul nou – INCA). Este foarte greu de descris in cuvinte atmosfera de acolo. M-am simtit mai bine ca oriunde altundeva.
[/Paranteza]

Ce vrea sa faca "grupul de romani" intr-una din cele doua zile pe care le aveam rezervate pentru trait Carnavalul si vizitat Venetia? Sa mearga la Verona la Carrefour.

Noi eram dupa o zi de Carnaval mega-extaziati dar nimic nu se compara cu satisfactia ce se citea pe fata romanilor mei care veneau pe cale cu plase de Carrefour in ambele maini urland sa li se deschida trapele la autocar pentru a putea descarca "prada". Pentru ei, ziua petrecuta la Venetia (a doua pentru noi) a fost un fel de bonus la fantastica zi petrecuta la cumparaturi. Priveau plictisiti la evenimentele care se desfasurau acolo, cu gandul la raioane si culoare intregi pline cu produse de fiecare parte si piramide din baxuri la mijlocul lor.

Au preferat sa viziteze atractiile cu intrare gratuita. Cativa euro li s-a parut prea mult pentru a putea adimira unele din cele mai impresionate minuni pe care eu le-am vazut cu ochii mei, cum ar fi Palatul Dogilor. Inca imi sta mintea in loc cand ma gandesc cum unii au reusit acu o mie de ani sa ridice cladiri cu camere atat de mari incat ar incape in ele o sala de sport autohtona. Si le-au mai si pictat de sus pana jos. Ma rog, divagam.

Formula mea magica pentru vizitat Venetia e simpla:
1. NU cu grupul
2. Cazare IN Venetia (nu pe tzarm) – asta daca sunteti amatori de fotografie – este unica solutie pentru prins apusuri/rasarituri pe insula.
3. Neaparat in timpul carnavalului (evenimentele de strada sunt fabuloase), chiar daca e mai frig decat in restul anului.

Am aplicat formula aceasta in 2007 si trebuie sa spun ca a fost PERFECT! Abia astept sa ma intorc!






Friday, February 08, 2008

Intro

O fi destul de frig sa pot posta pozele din concediul de vara, dupa cum am promis ? Probabil ca nu, dar dintr-un motiv sau altul, mi-a zburat gandul catre saptamana petrecuta in Grecia in vara anului trecut. De ce ? Pentru ca am reusit sa ma odihnesc si sa-mi incarc bateriile, in ciuda faptului ca am facut peste 1000km in lung si-n latul Cretei.

Cum? Simplu: mi-am facut programul cum am vrut eu si n-am depins de ABSOLUT nimeni (my 'better half' excluded, evident). Am refuzat cu stoinicie orice oferta de excursii "cu grupu'" si am mers si am vizitat aceleasi locuri de capul meu, in ritmul meu fara sa trebuiasca sa indur eternul "Vii odata, ce tot ramai in urma sa faci poze!"

Si uite asa ajung incet-incet la tema despre care vroiam sa scriu azi (cam lungi introducerile mele, nu ? :b)

Romanii si turismul – Foileton in trei parti - Partea Intai

E plin de oferte de turism pe toate gardurile la preturi foarte accesibile oricui. Anul trecut am optat sa vedem Praga cu o astfel de excursie. Tur de cateva zile. Pretul a fost imbatabil, asa ca in gasca de 6 ne inrolam si ne suim pe autocar. Autocarul cu romani, evident. Plin, evident. N-a fost prima excursie de acest gen, dar cu SIGURANTA a fost ultima. De ce? Pentru ca "grupul" a reusit sa-mi distruga cat a putut placerea de a savura un oras impresionat de frumos. Ne-am rupt cat am putut de mult de "grupul de romani" si am incercat sa sorbim putin din viata acestui minunat oras. Imi place la nebunie sa-mi pun camera in gat, harta in buzunar si sa ma pierd pe strazi. Am facut-o in Copenhaga, Venetia, Budapesta, dar Praga ARE ceva special. Nu ma intrebati CE, stiu doar ca TREBUIE sa ma intorc. As fi vrut in aceasta iarna pentru a evita sezonul "de varf" turistic cand orasul este invadat.

Sa revenim la minunatul grup. Dupa lupte crunte, am reusit sa elimin din programul excursiei puncte de genul: "vizita la Kaufland". Cel putin din al meu, romanii mei au sacrificat aproape jumatate de zi de Praga pentru a "vizita" raioanele hypermarketului, pe care il au acasa in dublura. S-au intors de acolo cu buzele umflate pentru ca au stat cu calculatoarele de buzunar in mana si au convertit toate preturile si au ajuns sa nu cumpere NIMIC. "Scump, domnule, scump la Praga". Daca niste conversii iti sunt etalonul, totul ti se va parea scump.

De fapt de ce vin in aceste excursii? Pentru ca nu stiu sa traiasca momentul, nu sunt interesati de locuri, nu intra in nici un obiectiv interesant pentru ca "e scump domnule, de ce sa dau x euro sa intru sa vad nush-ce relicve?" Vin DOAR pentru a avea o poveste de povestit acasa. Se trag in chip langa cel mai cunoscut obiectiv din excursie si pot povesti duminica urmatoare cand vine Gelu si Nutzi in vizita pe la ei ce "misto" a fost la Praga. Ce frumos (dar "scump, dom’nule, scump) e orasul. Si vor putea povesti pe autocar in urmatoarea excursie ce "fain" a fost in excursia "n-1", stabilindu-si un statut de "umblat" in noul "grup de turisti" in care a nimerit.

Si uite asa, pozele din Grecia mai trebuie sa astepte. Pana atunci: Praga!








Thursday, January 31, 2008

Patru weekenduri si o poveste






Cica asa cum te prinde Anul Nou, asa o sa o duci tot anul. Doua cuvinte: BULL SHIT!!!111oneoneunu

De Anul Nou am stat acasa. De ce? Nu conteaza. Cum a fost? A fost bine. Chill. E doar o noapte. Cred ca se exagereaza cu Revelionul: "Unde mergi de Rev?" "Niciunde, stau acasa si merg din 3 ianuarie, care-i problema?". Ma rog, nu pe ideea asta vroiam sa insist, ci pe ideea ca am stat acasa de Anul Nou si se zice ca asa o sa o tin tot anul. Adica stand acasa. Vrajeala!

Au trecut patru weekenduri de atunci pana acum si am facut patru iesiri, excursii. Reteta e simpla: 'gugal iz ior frend' luni si marti - documentarea, miercuri-joi se discuta si se decite destinatia, vineri sau sambata se pleaca.

Ultima a fost clar cea mai reusita la Sibiu, Sighisoara si bisericile fortificate din zona, dar si cea mai obositoare, dupa 750km facuti in trei zile. Probabil voi lua o pauza ca sa-mi incarc bateriile, un weekend sau doua, nu ca nu as rezista fizic sau financiar dar se pare ca o sa atacam Germania in curand. Nu ca n-am gasi locuri interesante de vazut la noi in tara, dar cineva tare drag este exilat in Bavaria pana in martie si intentionam sa-i alinam suferinta standu-i pe cap un weekend acolo. :)

In concluzie, zic ca nu aveti nici o scuza sa lanceziti in casa:

- "E frig!" – penibila. sunt zone si locuri care merita vazute ACUM, in lunile de iarna. Oamenii astia o sa-ti zica la vara "E prea CALD sa mergem undeva!"
- "N-am bani!" – cred ca am cheltuit pana in 200ron toata luna pe iesiri. Daca iesirea e mai lunga de o zi dai un telefon, doua, pentru rezolvarea unei cazari convenabile, benzina se imparte. De mancat, in Timisoara e mai scump decat ORIUNDE altundeva am merge. Deci daca stau in Timisoara ma costa mai mult sa mananc decat daca sunt plecat.
- "Sunt obosit!" – nimic nu-mi incarca bateriile mai bine decat o iesire din oras. Energie, tonus, ajung acasa dupa un weekend din asta cu chef de duca all over again.

Sunt locuri superbe pe care merita sa le vedeti, statul acasa dauneaza grav distractiei!

PS: dupa cum scriam saptamana trecuta, n-am reusit sa urcam la Vidra via Petrosani, Obarsia Lotrului. Daca stie cineva daca prin Brezoi s-ar putea urca cat mai este zapada, dati de veste! Sau orice alta idee de o destinatie interesanta.







Wednesday, January 23, 2008

27h, 26min si 25sec


Nu, nu vreau sa candidez la Oscaruri si de fapt trebuiau sa fie cateva ore in plus, dar Carpatair-ul a avut geniala idee sa-mi tina my "better half" in Iasi vreo 6 ore in plus pana s-a gandit ceata sa se ridice si pilotii sa-si termine partida de septic din spatele hangarului.

Toata tarasenia era sa nu se intample, dar am petetrecut prea putin timp facand planuri, asa ca totul avea inca un iz de spontaneitate si ce e mai spontan decat sa pleci cu 6 ore intarziere cu destinatie aproximativa? Daca-ti stabilesti tinte precise poti avea dezamagiri mari. Trebuie sa fii flexibil, mai ales cand iti propui sa ajungi la 1400m altitudine, iarna, fara 4x4.

Un drum inchis si o ninsoare de-o noapte ni s-au impotrivit iar destiantia va trebui reatacata la vara dar drumul pana acolo si inapoi a facut toti banii. Este grozav sa nu fi constrans de un orar si sa te poti abate in orice directie ti se pare ca ai putea da peste ceva interesant. Si mi se pare ca oriunde mergi poti gasi ceva interesant, doar sa te eliberezi de orice ganduri negre si sa duci viewfinderul la ochi.





Monday, January 14, 2008

The Bowling Alley

Cica socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Sau, cica unde dai si unde crapa. Sau nu mor caii cand vor cainii. Si probabil ca mai sunt zeci de zicale care sa poata descrie lejer ce-am patit sambata.

Cica MEGA fabrica parasita, undeva langa Timisoara, arhitectura à la 1800, caramida rosie etc. PE CAI, FILMAM! Coitus interuptus, fabrica este, dar parasita nu-i! Produce ceva destul de valoros sa aiba gard si paznici si alte elemente din astea TOTAL anti-foto. Dar ca sa nu zicem ca ne-am intors acasa cu coada intre picioare si cardurile goale am mai explorat putin zona.

Putea sa puna cineva cu mine un pariu in acea dimineata pe orice suma: "faci pariu ca azi o sa gasesti o popicarie parasita?" si ar fi fost in acest moment milionar in orice moneda de circulatie internationala.





Thursday, January 10, 2008

The Diary of an accidental restless model

"Cica a gasit ceva locatie noua,... hmm, ce-mi pasa mie ce a gasit el. Ah, stai ca vrea sa mergem acolo sa facem ceva poze. E nebun? N-are un termometru atarnat la geam? Da, bine, e prima zi de o luna incoace, cu temperaturi peste zero grade, dar totusi, e ianuarie. Bine, fie, hai sa mergem. Da, logic ca o sa-mi iau ceva haine largi. Da, si mascara. Drept ce ma ia? Logic ca stiu ce treubie sa iau la mine pentru shoot. Hai, zi si de pudra si fond de ten, te provoc! EVIDENT..... DA, DA o sa-mi iau si pudra si fond.

Ah, la dracu, n-am placa de intins par la mine, sa vedem ce zice. Da, evident ca ar prefera sa am parul intins, ... altu care are fantezii erotice cu Rihanna. Si are si placa acasa. Oare ce face cu ea? Si ce-mi pasa mie, okay, vin sa-mi intind parul si mergem.

Ouch, se putea sa nu ma ard cu placa lui de trei lei? Si ce-mi pasa mie ca se duce lumina, trebuie sa am parul intins bine, nu ma grabi. N-am apucat nici sa ma machiez.

Dupa ce duce sacul ala de dormit in masina? Crede c-o sa-mi fie mai cald la 5 grade afara daca stiu ca are sacul de dormit in masina? Sau ce? O sa pozez cu sacul de dormit pe mine?

Cat facem pana acolo?!? O ORA?!? Nu puteai sa-mi zici dinainte? Mi-as fi luat ceva de citit. Las, macar au timp sa se duca cutele de la pantaloni de pe piele. Uite ca e bun si sacu asta de dormit la ceva, sper numai sa nu ne opreasca politia acuma. Ar arata cel putin ciudat scena!

Vai, vai, unde m-ai adus? Puteai oare gasi un loc care sa nu se darame in urmatoarea jumatate de ora? O fi aratand bine in poze dar din ce vad eu e jalnic. Bine macar ca e izolat, sper sa nu treaca nimeni pe aici. Nimeni in afara de cainii astia vagabonzi, evident, ce crezi ca rezolvi cu trepiedul ala, ca daca se supara toti trei pe noi, nu ne vad intr-o pozitie prea fericita.

Bine, incepem odata? La ce-ti trebuie sa cari ditai-geanta dupa tine? Un aparat nu-ti mai ajunge? Frig?! Da’ de unde, nici vorba, hai sa ne apucam de treaba, unde incepem? Da, puteam sa jur ca la scarile astea darapanate. Un loc unde sa nu fie plin de cioburi pe jos nu ai gasit?

Faci pariu ca-ti ghicesc urmatoare cuvinte care-or sa-ti iasa pe gura? "Spatele drept, uita-te aici ..." ... EVIDENT





Fotografiile din sedinta in portofoliul meu de pe photo.net