Monday, May 28, 2007

Forever and ever

Multa lume cauta pe gugal in perioada asta (cred ca e sezon) dupa "nunta", "foto nunta" sau "fotografii de nunta". Si site-urile de specialitate s-au inmultit exponential. Toata lumea are "sfaturi" in legatura cu acest subiect. Si imediat sub linkul cu sfaturi in legatura cu alegerea fotografului de nunta este linkul cu "Oferta noastra". Un fel de "sa punem lupul paznic la oi".


Cei care se ocupa exclusiv cu asta ar trebui sa fie standardul in piata dar cu regret trebuie sa afirm ca mi se pare ca au ajuns sa se ocupe cu asta cei care (am impresia) nu-s buni la nimic altceva. Replica aia cu "would you trust forever to just anyone" mi-a ramas in cap. Imi arata prietenii fotografii facute de ei ca invitati la nunti care au ajuns in albumul de nunta al mirilor pentru ca cele realizate de "fotograful nuntii" au fost fie arse, fie subexpuse, incadrate dezastruos, culori fie gen "Curcubeul aromelor Skitles" fie spalacite rau de tot, fara pic de feeling sau atmosfera. Se vede ca-si fac treaba cu sila, e doar un alt job pentru ei. Si cand nu pui suflet inainte sa apesi pe declansator nu iese nimic. Am simtit asta pe pielea mea. Recunosc lejer ca-s dezastruos la fotografiat peisaje pentru ca nu ma misca. Nu simt nimic cand incadrez trei copaci, un nor si un soare spre apus. Si asta transpira in fotografia realizata. E pur si simplu cimpie. Cand am o persoana in cadru simt provocarea. Sa prinzi momentul, sa-i furi un gram de suflet pe care sa-l daruiesti fotografiei tale. Esti acolo cu tot ce ai si cu tot ce simti. Si nu intotdeauna iti iese, dar se vede c-ai dat tot din tine.


Fotografia de nunta ESTE o provocare majora incarcata in primul rand de o responsabilitate fantastica. Mirii ti-au incredintat imortalizarea unor momente unice, ti-au acordat o incredere pe care daca o inseli pagubele sunt iremediabile. Ma uitam la adevaratii profesionisti ai domenilui. Acest nivel minim de care vorbim aici pare pentru ei o joaca. Provocarea lor vine in a surpinde lucruri inedite, trairi, sentimente, momente unice incarcate de emotie. Cand simti atmosfera si emotia momentului intr-o fotografie poti spune ca e o fotografie buna.


Am acceptat in aceasta luna o provocare de acest gen. Inca nu stiu ce mi-a iesit. La ora la care scriu aceste randuri mirii sunt in luna de miere. N-au vazut fotografiile. Ma incearca o nerabdare sa le vad reactiile cand le vor vedea pentru prima data dar si o frica in acelasi timp. Daca le-am inselat increderea? Daca "ce-ai tu mai bun" nu este "indeajuns"?



Tuesday, May 15, 2007

Cerc inchis?

Imi dau seama ca am strans in jurul meu oameni de care ma leaga prietenii de ani de zile si imi dau de asemenea seama ca sunt o gramada de oameni care-mi sunt dragi cu care dintr-un motiv sau altul nu reusesc sa tin legatura asa cum mi-as dori. Si cand spun "asa cum mi-as dori" NU ma refer la trei vorbe schimbate pe messenger sau un mail din an in pasti in care ne povestim ce s-a mai intamplat in utlima vreme. De multe ori parca si un telefon este insuficient, iti deschide doar pofta sa te pui la o poveste adevarata.

Si din pacate, distanta este cauza principala pentru aceste ruperi. Lipsa timpului este o scuza ieftina a celor care n-au chef de tine. Intotdeauna am avut timp sa ma vad cu cineva drag. De cand a venit vremea buna am inceput sa ies seara dupa 12 sa ma mai vad cu unii altii. Ziua e nebunie de cele mai multe ori, dar parca nimic nu-mi pica mai bine seara decat sa ma relaxez o ora la o terasa sau aiurea prin oras. Si cine "are timp" de tine vine.

S-ar putea sa fie cam "deep" randurile de mai sus, dar poate cineva-ntelege cam ce vroiam sa zic. Se leaga sau nu de fotografiile de mai jos?









Well, I'll be the judge of that!