Fata cu Parul Rosu
Planuiam sa stau cu capul la cutie in 2011, sa inchei cateva proiecte mai vechi si sa incep altele noi. Dar nu mi-a iesit. Niste oameni minunati cu o micuta cafenea cu iz de galerie mi-au facut o oferta pe care nu am putut sa o refuz: doua expozitii foto personale gazduite de ei in 2011.

"Fata cu Parul Rosu" este prima dintre ele, o colectie nascuta dintr-o colaborare foarte reusita cu un model extraordinar. Am cunoscut-o in 2008 si de atunci ne-am intalnit si am lucrat impreuna de nici-nu-mai-stiu-cate ori, in nici-nu-mai-stiu-cate locuri din tara. Am ales locurile ca sa sublinez in principal doua idei: ca natura a fost EXTREM de darnica cu neamu' asta si ca neamu' asta este extrem de distructiv cu istoria si vestigiile sale. Admiri niste ruine si trebuie sa iti pui in functiune toata imaginatia de care dispui pentru a incerca sa vizualizezi cum arata locul respectiv odata.

Un superb castel cu o poarta impresionanta pazita de doi inorogi impunatori din piatra, impanziti acum de buruieni, sta in paragina cu jumatate din parcul sau transformat in terenul de fotbal al satului. Portile masive sunt prabusite langa santul de aparare, acum, groapa de gunoi comunala. Trei din cele patru ziduri de aparare sunt de mult daramate iar ce-a ramas din curtea interioara a devenit locul favorit pentru mici si gratare al bastinasilor.

Fiecare loc are povestea lui, fie ca e vorba de un fort roman prea putin scos la suprafata, un conac sasesc decrepit sau o vale mioritica proverbiala. Fermecatoare, senzuala si totusi fragila, Fata cu parul rosu m-a ajutat sa spun povestile acestor locuri de mult uitate sau necunoscute vreodata.
Va astept vineri, 25 februarie, la Cafe Tribuna din Arad sa povestim pe indelete despre acestea.