Thursday, September 07, 2006

Retro-Hedonism ...



- Mi-ar place o broscutza. Da, un Volkswagen cel mult la fel de tanar ca mine. Nu ca sa ma duca de la A la B. Ci ca sa ma duca de la A la B cu stil

- Mi-ar place sa lucrez numai si numai pe film. Negativ, dia, format mediu, nu conteaza. Si sa mi le developez acasa. Si sa-mi stea printurile atarnate pe o sfoara in baie. Sa simt freamatul acela de "oare ce a iesit". Cred ca si satisfactia ar fi mai mare

- Mi-ar place sa ma inchid un weekend in casa si sa ma uit la filme de Zeffirelli sau chiar Coppola

- Mi-ar place sa am o pereche de ochelari cu rama groasa, de baga. Pacat ca nu fumez ca sa mi-i asortez cu o tigara lunga de foi :D

- Mi-ar place sa-mi bag picioarele-n tot o zi si sa ma joc Risk sau canasta cu prietenii sa gatim si sa ascultam Fitzgerald sau Shurr


Tot ce facem este dictat de pragmatism. Pana si placerile sunt dictate tot de pragmatism. Orice pasiune sau moft iti este privita cu scepticism (sa nu spun ironie sau la misto) daca iti consuma mai multi bani sau timp decat solutia pragmatica (si lipsita de orice farmec, de altfel).

Nu mai stim sa ne bucuram de lucruri marunte, in schimb:

- Ne uitam emisiuni in care paparazii ne mai povestesc ce mai fac "vedetele" locale sau ni se prezinta viata unor oameni EXTREM de marunti sau aflam cum X il/o insala pe Y

- Citim online toate porcariile care circula, stiri sau zvonuri, mass-uri, linkuri, filmulete, aventuri fantastice ale unora sau altora cu autoritatile/vecinii/neamurile/prietenii/iubita

- Ne cumparam tot ce mai mult NU trebuie si suntem SI extrem de fericiti inprivinta asta o saptamana intreaga pana vine urmatorul weekend si ne cufundam din nou in mall pentru a mai avea subiect de fala inca o saptamana

- Ascultam muzica mai mult decat marunta cantata de artisti mai mult decat marunti, suntem fascinati de acest cult al vedetisimului autohton

Cred ca chestia asta cu "maruntul" am priceput-o cam pe dos, nu?

4 comments:

cornel4web said...

cred ca toti sau aproape...ne "maruntim"...tu esti inca tanar, te doare-n...da de la o varsta ni se "marunteste" timpul, somnul, viata...doar visul poate ramane ne-"maruntit"...chiar de-o fi cu ochiul deschis sau adancit in dreams world...cred ca that's life...my life, u'r life, our's life...draq stie, poate ma-nsel (de parca nu m-am mai inselat, sau pe cine n-am ???) :(

Amelia said...

tine de limitele pe care si le impune fiecare sa isi marunteasca, sau sa NU isi marunteasca viata. daca euimi voi spune: "NU vreau sa fiu trista", in mod sigur NU voi fi trista.

Dan Blanaru said...

Surprinzator! Deci se poate! Mai exista oameni de felul asta! Ar trebui sa ne gasim, sa ne adunam si sa ne facem daca nu o tara, macar un oras al nostru, macar o strada, macar o gasca... Bine ca mai existam!

Ionut Iordache said...

As dori 5000 de euro pe luna timp de 30 de ani sa vad lumea intreaga :)