Tuesday, October 28, 2008

Romanii si Buletinele

M-am mutat. Da, da, dam de baut mai incolo. Dupa ce o sa fie si mobila. Oricum, mult mai bine la bloc cu multi vecini normali, decat la casa cu un singur vecin surd si senil care te inunda cand iti e lumea mai draga si asculta duminica de duminica slujba la radio dat la maxim.

Si-am zis sa intru si eu in legalitate cu actele (ca de cautat pentru recrutare n-o sa ma mai caute nimeni) si am mers sa-mi schimb buletinul (ma scuzati, cartea de identitate), ca sa n-am probleme la treburi marunte de genul "ridicatul unui pachet de la posta romana" (nici nu intru in detalii la acest capitol ca mi-ar trebui zece bloguri sa va povestesc aventuri cu curieri si paricopitate din spatele ghiseelor postei romane).

Bun, divagam. Buletinul. Politia Romana a belit ochii prin Vest si a adoptat un sistem inteligent de eliminare a cozilor prin numere de ordine. Excelent pana aici, vii, iti iei numar de ordine si te intorci cand iti e randul, te trage in chip, dupa care te intorci intr-o saptamana dupa tzadula. Doar ca: romanii nostri nu se pot abtine pana nu o pun ei de-o coada. Si ce daca numerele de ordine se dau incepand cu orele 8 si 30 de minute zilnic? Ei vin de la 6, tarand plase de Billa cu o "ujina" in ele si cusmele indesate pe creierele netede si fac cozi. Cozi care merg pe dupa colt si roata roata. Niste Lemmingji trasi cu cheia care ies parca deterministic din rand cu o periodicitate browniana si-si aprind cate un Viceroy pe care-l sug pana le ia foc filtrul sau degetele semi-degerate de lipsa celsiusilor matinali.

Si ca un roman adevarat, inghiti, te pui la coada, iti dai cu vietnamez pe la nas pentru a combate miresmele imbatatoare ale concetateanului din fata ta care n-a mai luat cunostina cu apa, sapunul sau dusul (orice combinatie doi din trei) de pe vremea cand la televizor se anuntau realizarile pe ultimul cincinal de la ultimul congres si te rogi sa-ti degereze cat mai repede cel putin trei din cele patru membre si limba ca sa nu mai poti sa te urli sau sa-i bati pe toti sa le bagi mintile in cap cu cozile lor ceausiste.

Iti iei numar de ordine si te intorci pe la ora la care aproximezi ca-ti va veni randul. Nu mai tarziu ca sa nu te sara sa-ti trebuiasca ALT numar de ordine, alta zi, alta dimineata, alta coada, alti romani. La fel de puturosi. La propriu si la figurat.

"Avem o problema, domnu' Grigore!"
"Avem?"
"Avem."
"Ce problema?"
"Pei adresa trecuta pe contractul dvs nu exista. Blocul J4 figureaza la noi pe strada Andrei Saguna, fosta Visarion Belinski, la dvs apare aici Bicaz, care este ALTA strada."
"Pei treceti buletinul pe Saguna, atunci."
"Pei nu vi se va procesa cererea, caci nu aveti baza legala in baza careia sa va faceti buletin pe Saguna"
"Atunci treceti Bicaz."
"Pei Bicaz nu mai exista. Se numeste Ion Mihalache acum. Dar daca va faceti buletinul pe aceasta strada, adresa dvs nu exista, Ion Mihalache bloc J4. N-o sa va vina nici scrisorile acasa pentru ca J4 este pe Saguna." Stop joc. Cut! Unde-i regizorul acestui film ridicol numit viata mea. Vreau sa-l prind de gulerul flausat si sa-l bat cu trepiedul ieftin pe care sta camera Benq de 3.2 megapixeli cu care ti se face poza pentru buletin. Buletin si cartea de alegator. Negresit!

Si iata cum toata actiunea mea de trezeste-te cu noaptea in cap, stai la cozi cu toate bovinele, completeaza formulare a fost in van. Ma asteapta ALTE aventuri pe la ghiseele postei, fata-n fata cu niste Pavarotti-uri feminine, permanetizate in culorile curcubeului, carora va trebui sa le explic calm, politicos si cuviincios ca blocul meu J4 tot sare de pe Andrei Saguna, fosta Visarion Belinski pe Ion Mihalache, fosta Bicaz ca o capra beata si isterica si ca eu CHIAR sunt cel pentru care a venit vreun pachet cu ramburs prin Prioripost. Sunt categoria functionarilor publici din Romania care simt cel mai mult ca-si fac treaba atunci cand iti baga bete in roate. Probabil pleaca acasa cu un ranjet pervers pe gura rujata excesiv cu o nunanta de fuchsia mucegait in fiecare zi in care au refuzat mai multa lume decat au servit. O noua mica victorie profesionala. O alta zi in paradisul pachetelor infasurate in sfoara ieftina si hartie puturoasa. Niste cuburi rubik monocrome stivuite la care nimeni nu are acces si care fac cale intoarsa dupa trei reavizari spre adrese inventate. Pentru ca primaria schimba numele unei strazi, dar nu anunta Posta. Cartea funciara muta un bloc de pe o strada pe alta si nu anunta Politia. Cand merg la UPC sa le platesc netul (instalat cu greu intr-o luna si care ar necesita alte bloguri intregi si gigi de trafic pentru a scrie toata tarashenia) le zic: "Grigore, pe Belinski", ca altfel "nu ma gasesc". La Electrica: "Saguna, J4". Pe buletin imi scrie "Ion Mihalache, J4". Imi e frica sa merg la posta.




12 comments:

Anca Cernoschi said...

cred ca e inutil sa spun ca te inteleg..
oricum f frumoase fotografiile ;)

Andi Todea said...

uelcome tu za club. sa vezi ce fain ii sa fi dat in judecata si citatia care te anunta de asta sa-ti vina cu intarziere, asa cam cu doua zile dupa termenul limita in care puteai sa faci ceva...si evident la tribunal sa afli normal, c-ai pierdut procesul

Anonymous said...

Reusita serie. Nimic de carcotit :)

Amelia said...

Andi, in acelasi spirit, sa vezi ce misto e sa primesti aviz de la Posta, sa mergi dupa colet, si sa realizezi ca au trecut 10 zile de la sosirea coletului pana la TRIMITEREA avizului, drept pentru care coletul ti-a fost returnat. :D

Andi Todea said...

la teorie se lasa 3 avize si abia dup-aia se returneaza coletu`.

Cristiana Laura Pantea said...

foarte faine

ducu said...

m-am prapadit de ras la ultimele replici "Cand merg la UPC sa le platesc netul le zic: "Grigore, pe Belinski", ca altfel "nu ma gasesc". La Electrica: "Saguna, J4". Pe buletin imi scrie "Ion Mihalache, J4". Imi e frica sa merg la posta."

si cam din aceeasi serie, sa vezi cand iti ia carnetul de conducere, si instiintarea ca poti sa ti-l ridici se duce la adresa "victimei" pe care ai lovit-o. Acolo cred ca nu mai e nici vina Primariei, nici a celor de la Cartea Funciara si nici a Postei Romane. Ghici a cui? :))
Super tare :).

Anonymous said...

Dacii, gotzii, romanii si buletinele.
Fiecare castru cu buletinul lui. Cioplit pe o piatra, zincat sau incrustat pe o foita de aur (fapt ce poate crea reale probleme de apropriere ilicita), anticii posesori ai acestora sufereau deseori de sciatica lombara sau hernie de disc daca nu chiar de oua, metehne datorate obligativitatii impuse de imperator de a le avea tot timpul asupra. Cei mai instariti il carau cu boii, robii sau poate chiar roabele, pe cand plebea trebuia sa apeleze la funii sau tot felul de rucsacele din piele de caprioara sau scrot pentru a evita amenda in urma legitimarii. Suna telefonul ... CN

Blog de distractie said...
This comment has been removed by a blog administrator.
Anonymous said...

Hahaha... super tare!!! Si cata dreptate ai!

cristian said...

superbe cadrele. Perfect folosita lumina... echilibrat compuse... fin expuse...

Felicitari!

Anonymous said...

I have to rely on googles translation, but it works more or less. humour and frustration get carried across fine.

cheers and greetings from germany, fellow country of bureau-crazy :D